Cum la noi filmul nu a ajuns, m-am chinuit destul de mult sa-l vad, iar intr-un final rabdarea mi-a fost rasplatita. E adevarat ca povestea e un cliseu destul de frecvent folosit, insa actorii au facut diferenta. Nu a fost o diferenta foarte mare, dar tot a fost ceva.Faza cu razboiul m-a epuizat insa, pe motiv ca as fi vrut ceva mai altfel. Clar nu voi citi romanul scris de Nicholas Sparks, pe baza caruia s-a facut filmul.
M-am uitat mai mult pentru Channing Tatum, pentru care facusem o pasiune de pe vremea primului "Step-up". Cert e ca a fost un film mult mai bun fata de alte chestii vazute in ultima vreme ("Bounty Hunter" sau "When in Rome"), desi la capitolul poveste nu m-a prea incantat. Adica oamenii aia au petrecut doua saptamani impreuna, apoi si-au jurat iubire vesnica si sperau ca totul va dura o viata? Hai sa fim seriosi. Nu ramai dezamagit toata viata dupa o iubire de doua saptamani. Asta e si chestia buna a tineretii - la cat de repede te ia valul, la fel de repede iti trece.
Daca ar fi petrecut o vara (gen 2-3 luni, cum a fost in "The Notebook") impreuna as fi inghitit mai bine povestea. Si parca totul s-a derulat mult prea repede, pentru a face loc unui final destul de previzibil.
Faza cu scrisorile mi s-a parut foarte siropoasa in trailer, adica mi-a placut, insa in film scrisorile mi s-au parut cam neinteresante. Nu mi-au trezit nici un sentiment...desi cred ca alta era tinta. M-as fi asteptat totusi ca ea sa reziste mai mult, casatoria cu nenea mai in varsta luandu-ma total prin surprindere.
Introducerea atentatului din 11 septembrie nu mi s-a mai parut deplasata, ca in "Remember Me", reusind sa fie un punct cheie al actiunii. Mi-a parut insa rau de tatal autist lasat in urma, acesta reusind sa-mi inspire mult mai multe sentimente decat povestea celor doi.
L-as recomanda. E bun de viziona in weekend.
Postări
