5 decembrie 2010

The Switch


Sincera sa fiu am cam obosit sa tot sper ca Jennifer Aniston sa-mi placa intr-o comedie. Am tot urmarit filmele in care apare pe post de actrita principala, insa parca nu mai are farmecul din Friends. E pacat.

Filmul a reusit sa ma dezamageasca, desi distributia a fost bine aleasa. Sa fi fost regizorul de vina? Scenariul? Si nici macar nu mi s-a parut a fi comedie...desi e catalogat comedie romantica.

Subiectul mi s-a parut uzat, dar vad ca se poarta in ultima vreme povestea cu donatorul de sperma (vezi The Back Up Plan, The Kids Are All Right). Si mai stupida mi s-a parut petrecerea data in cinstea acestui eveniment, plus schimbatul donatiei vikingului :))

Chiar trebuie sa credem ca o femeie ca J. Aniston nu ar fi capabila sa-si gaseasca in decurs de 13 ani un barbat cu care sa-si imparta viata? Chiar trebuie sa asteptam jumatate de ora pentru ca Wally sa recunoasca greseala facuta din noaptea petrecerii?

Sunt de apreciat insa jocul actorilor (chiar se chinuie sa salveze productia) si lipsa scenelor dezgustatoare, tipice in comediile ultimilor ani.

Mi s-a parut cam insipid, insa dupa cum am spus si in introducere chiar imi doresc un film bun cu Jennifer, asa ca voi continua sa urmaresc productiile in care va aparea.

Plictisitor si total previzibil. Nu-l recomand.

p.s.: si totusi pustiul e simpatic.

The Runaways

Sunt convinsa ca nu sunt multi cei care vor viziona filmul si poate mult mai putini dintre acestia se vor declara incantati de el. The Runaways ne dezvaluie povestea trupei cu acelasi nume, de la formare pana la transformare si inexistenta.

Dakota Fanning (Cherry Currie) si Kristen Stewart (Joan Jett) joaca destul de bine, ele fiind motivul pentru care n-am abandonat pe parcurs vizionarea. Alt motiv a fost coloana sonora, de care nici acum nu ma pot satura.

Despre formatie si Joan Jett nu stiam prea multe, dar de „Cherry Bomb” si „I Love Rock’n'Roll” auzisem si eu. Cam cu atatea ionformatii pornisem vizionarea filmului.

Ma asteptam la o poveste mai dramatica, insa faptul ca nu au dorit sa exagereze cu aspectele dramatice ale povestii nu m-a deranjat. Au fost prezentate dependenta solistei de droguri si inclinatiile spre lesbianism, insa nu intr-un mod vulgar sau dizgratios. Chiar cred ca au reusit cu succes sa ne prezinte o vedeta rock adolescentina a acelor vremuri.

Fetele au reusit sa demonstreze lumii ca si fetele pot canta rock, iar daca solista nu s-ar fi retras probabil ca ar fi ajuns departe.

E un film bun. Merita vizionat.




4 decembrie 2010

Sfarsit de poll lunile august/septembrie- castigator - Step up 3


Cu 6 voturi "Step up 3D" s-a detasat de restul filmelor propuse spre vizionare. L-am vazut si eu, evident, de doua ori :D O data la cinema si o data acasa.
Nu mi-au placut actorii din rolurile principale, insa dansurile au fost ok.

Cu 3 voturi s-au situat la egalitate
The Last Airbender si Despicable me. Pe ultimul probabil ca il voi vedea, insa prin perioada sarbatorilor. Acum n-am chef de animatii.

2 voturi au primit: Grown ups, Resident Evil: Afterlife, Inception, Knight and Day. Resident Evil si Inception le-am vazut la cinema, iar Knight and Day planuiesc sa-l vizionez undeva in viitor.

Cu 1 vot au fost: Karate Kid, The Expendables , Cats & Dogs: The Revenge of Kitty Galore, Salt. Ultimele doua mi se par tentante. Poate le voi vedea.

Cu Ciuciu voturi:
Splice,
Marmaduke, The American, Going the Distance, Wall Street: Money Never Sleeps, Medalia de Onoare. Nici eu nu cred sa ma uit la ele.

Easy A

Easy A este o comedie usoara, bunicica si buna de weekend. Chiar daca filmul se petrece intr-un liceu, iar tema principala e sexul (desi lipseste cu desavarsire) nu exista scene vulgare sau exagerate, asa cum des am intalnit in comediile pentru adolescenti.

Toata povestea personajului principal, Olive (Emma Stone), porneste de la o minciuna aruncata celei mai bune prietene. Dorind sa para interesanta ea ii dezvaluie acesteia ca si-ar fi pierdut virginitatea. Dar minciuna nu vine niciodata singura, asa ca in scurt timp Olive accepta bani de la colegii mai putin aratosi in schimbul furnizarii unor zvonuri. Astfel ea se alege cu ceva, iar ei devin o idee mai populari.

Mi-e greu sa cred ca pana atunci Olive nu era observata de baieti, avand in vedere ca tipa arata chiar foarte bine. Mie nu-mi prea place fata ei si felul in care joaca, insa unui baiat sigur nu i-ar displacea o astfel de tipa :) Trecem peste.
Desi fata are intentii bune majoritatea colegilor si chiar consiliera scolii ajung sa profite de reputatia sa. Lucrurile se complica atunci cand colegii decid sa o alunge din scoala, iar ea isi da seama ca pana si prietena ei cea mai buna o detesta.

Finalul a mai salvat situatia, iar prezenta lui Penn Badgley in rol de Fat Frumos mi-a placut :) Desi in GG nu-l prea suport.

In rolul prietenei Oliviei joaca Ally Michalka, pe care o putem vedea in fiecare saptamana in serialul Hellcats.

Singura replica ce merita mentionata e spusa undeva spre sfarsit si ii include in context si pe doi actori preferati de mine :

"Whatever happened to chivalry ? Does it only exist in '80s movies ? I want John Cusack holding a boombox outside my window. I wanna ride off on a lawn mower with Patrick Dempsey. I want Jake from Sixteen Candles waiting outside the church for me. I want Judd Nelson thrusting his fist into the air because he knows he got me. Just once, I want my life to be like an '80s movie. Preferably one with a really awesom musical number, for no apparent reason. But, no. No. John Hughes did not direct my life”

20 august 2010

Soul Kitchen

Daca la Killers am avut foarte multe de comentat, in cazul acestui film lucrurile stau fix invers.
Trebuie sa precizez inca de la inceput sa nu-mi amintesc sa fi vazut pana acum un film german facut de un turc. Dar nici n-am vazut cine stie ce filme germane, asa ca pentru mine e o premiera.

Zinos Kazantsakis este patronul unei taverne, Soul Kitchen, a carui viata incepe sa se complice odata cu plecarea iubitei in China. Din acel moment incep necazurile- se alege cu o discopatie pe care nu o poate trata in lipsa unei asigurari de sanatate, frate`su ii cere sa-l angajeze de fatada pentru a putea petrece mai mult timp in afara inchisorii, un fost coleg incearca sa-i strice afacerile, iar noul bucatar sef refuza sa prepare orice fel de mancare.
Cu fratele reuseste sa rezolve situatia, insa la capitolul dureri de spate trece prin niste situatii pe cat de amuzante, pe atat de dureroase.
In ce-l priveste pe noul bucatar, Zinos a incercat sa-i faca pe plac, desi iesirile isterice ale acestuia au speriat initial clientii.
Si asa bodega, cam jegoasa daca ma intrebati, a devenit un local cu iz de discoteca in care se puteau servi mancaruri pretentioase.
Dar asta nu e tot. La un moment dat noul bucatar q scapat o cantitate considerabila dintr-un ingredient afrodisiac, declansand o adevarata orgie.
Povestea e mult mai complicata, dar prefer sa va las pe voi sa o descoperiti.
Soul kitchen este o comedie savuroasa, o adevarata hrana pentru suflet. Recomand.

Killers

In general nu sunt extrem de pretentioasa la comediile romantice, insa cateodata ajung la un stadiu in care vesnicele clisee incep sa bata rau la ochi. Ashton Kutcher si Katherine Heigl fac un cuplu dragut si atat. Nu mi s-a parut sa existe cine stie ce chimie intre ei si in plus au mai jucat si prost.
Inceputul a fost treaca-mearga, nimic special, doua-trei faze amuzante, un el la bustul gol, o ea bulversata si o intalnire romantica incheiata in camera ei de hotel, bineinteles cu o ea adormind in urma cantitatii de alcool consumat. Aiurea.
Adica tipa reuseste sa agate un individ foarte "bun", atent, amuzant si destul de atras de ea, iar ea ce face? Adoarme tocmai cand incepeau sa se incinga spiritele. Trist...
Nu m-a incantat in mod deosebit nici actiunea bagata in exces, iar scenariul mi s-a parut pur si simplu idiot.
Chiar imi pare rau ca am dat bani pe bilet. Bine macar ca nu a durat foarte mult pentru ca atunci nu stiu cum as fi stat cu nervii.
Nu recomand, de vizionat numai daca va plictisiti foarte tare, acasa, sau daca vreti sa va holbati putin la Ashton ori la sanii lui Heigl (apare de vreo doua ori cu sutienul la vedere; bust impresionant, n-am ce zice).

Sfarsit de poll luna iunie, castigator - Sex and the city 2

Evident ca marele eveniment al lunii iulie l-a reprezentat lansarea SATC2. Evident ca si eu am fost imediat sa-l vad, nu de alta dar chiar am sperat la o continuare buna. Din pacate nu a fost cazul.
Din punctul meu de vedere cel mai bun film al lunii a fost Soul Kitchen pe care l-am vazut luna asta. Dar despre el intr-o postare separata.

Pe locul 2 cu cate un vor s-au clasat Dark Country si The A -team, ultimul fiind chiar in plan de vizionare.

Cu ciuciu voturi au fost: Nanny McPhee2, Soul kitchen, The back-up plan si Toy story 3.

The Back-ul plan a fost vizionat aproximativ recent si nu pot sa spun ca e chiar asa prost cum credeam. A fost chiar o comedie acceptabila, iar protagonistii au reusit sa creeze un cuplu destul de dragut.

1 august 2010

Inception


Inception se anunta un film foarte curajos, dar nu a reusit sa-si atinga adevaratul potential. As fi vrut o mai buna dezvoltare a ideii principale, poate si putin umor, replici ceva mai inteligente.

Mi-ar fi placut sa prezinte cele trei niveluri de vis mai suprarealist, sa ne rapeasca pret de cateva minute intr-un univers la care n-am apucat sa visam inca. Poate o lume in alb si negru, o amintire aparuta din senin, un vis diform, o explozie de culori...mai multa imaginatie.

E adevarat ca are multa actiune si efecte speciale spectaculoase (mi-a placut la nebunie atunci cand nou arhitecta a indoit lumea visului), asa ca astea au mai compensat.
Au fost totusi cateva scapari, ori nu le-am inteles eu bine. Se presupunea ca cele 10 ore pe avion ar fi echivalat cu 10 ani in visul de nivel trei. Mie una ultimul vis mi s-a parut cel mai scurt.
De ce atunci cand si-a dat seama ca e intr-un vis, Dom a ales sa-i implanteze sotiei o idee in loc sa o omoare direct?

Marion Cotillard mi s-a parut adorabila, dar e una dintre actritele mele preferate, deci sunt destul de subiectiva. Mi-a placut in special povestea de dragoste dintre protagonisti si modul de a o expune, prin franturi care construiesc in final o viata de om.
E de vazut, asa ca fuga la cinematograf.

1 iunie 2010

Premiere cinema luna IUNIE!!!


4 iunie:
Dark Country
Sex and the City 2

11 iunie:
Nanny McPhee and the Big Bang
Soul Kitchen
Killers


18 iunie:
The Back-Up Plan
Toy Story 3

25 iunie:
The A-Team

24 mai 2010

Everybody`s Fine

Robert De Niro a reusit inca o data sa ne sensibilieze intr-un rol ce aparent nu pare atat de ofertant.
El este tipul de parinte ce cauta sa-si vada copiii realizati, asigurandu-le confortul financiar prin confectionarea de cablu izolator.
Dupa moartea sotiei el incearca sa-si intregeasca familia de sarbatori, dar fara succes.
Vazand cum sta treaba decide sa porneasca intr-o calatorie prin care sa-si viziteze, pe rand, cei patru copii.
Asista astfel la miciunile fiecaruia, pentru ca in final sa descopere ca fiul cel mare a murit in urma unei supradoze, iar despre viata celorlalti nu stie in realitate mai nimic.
Pana la urma un parinte e fericit atunci cand propriul fiu este fericit. Fericirea noastra inseamna automat si fericirea lor. Asta ar trebui sa retinem din film.
A fost p poveste destul de emotionanta, cu multe adevaruri spuse pentru cei ce vor sa le surprinda.
Mi-a placut in mod deosebit scena pranzului de dinaintea furtunii si cea in care fiul cel mic isi suna sora si ii spune ca ar vrea sa petreaca mai mult timp cu tatal, insa e nevoit sa-l trimita mai departe.

De Niro in scenele de inceput si sfarsit, la supermarket, au fost si ele printre cele mai bune.

12 mai 2010

Premiere cinema luna MAI!!!


14 mai:

-Robin Hood
-The White ribbon
-Websidestory

21 mai:
Magic Journey to Africa


28 mai:
A Nightmare on Elm Street
The Ghost Writer

Sfarsit de poll luna martie, castigatoarea: Alice in Tara Minunilor!!!


Toata lumea vrea sa mearga/ a mers la ALice in tara minunilor. Nu-i condamn, si eu am fost :) Si a fost ok, pentru un film de la care aveam prea multe asteptari. Prima faza naspa e ca la IMAX nu e ca in reclama, nu se vede din orice colt al salii la fel. Eu am stat in al 3-lea rand si m-am chinuit enorm sa cuprind tot ecranul in campul meu vizual. Daca mai porti si ochelari de vedere, atunci sa vezi distractie. Efectele 3D au fost decente, mai multe pe la inceput, asa ca m-am convins, la vara o sa ma duc sa vad si eu in sfarsit Avatar 3D.
A fost un film asteptat de foarta multa lume, asa ca isi justifica locul fruntas, detinand 4 voturi mari si late :)

Locul 2 a fost impartit de 3 filme, fiecare cu cate 2 voturi: Eu când vreau să fluier, fluier; The Bounty Hunter; The Men Who Stare at Goats.

Locul 3 a fost cam aglomerat (8 filme), filmele detinand cate 1 vot fiecare: Daybreakers, Legion, Remember me, The Lovely Bones, An Education, Cop out, How to Train Your Dragon si Leap Year.

Cu ciuciu voturi au fost : Un prophète, Invictus si Triajul.

Despre restul filmelor:
a) ce-am vazut: The Bounty hunter (am scris despre el); An education (mi-e lene sa scriu despre el, insa merita vazut); Leap Year (am scris despre), Omu care se holba la capre (vazut in vacanta, merge surprinzator de bine), Remember me (scris).

b) ce voi vedea: filmul cu fluieratorii, oasele preaminunate, Cop out ( sa vad in ce hal a ajuns Brucilica).

c) ce nu ma intereseaza: alea cu 0 voturi.

10 mai 2010

The Princess and the Frog


Pe site-urile de filme scria ca e este un musical si un film de familie ce consemneaza reintoarcerea la animatiile traditionale in format 2D. Bine au mai scris. Cateodata un 2D poate intrece un 3D, iar asta e ceva.
Nu mi s-a parut asa uimitor faptul ca eroina e prima printesa de culoare din istoria desenelor animate marca Walt Disney, uimitoare mi s-a parut frumusetea povestii, atat de bine expusa.
Tiana este o tanara ce viseaza la un restaurant al ei, continuare a visului tatalui decedat. Ea munceste enorm pentru implinirea acestui vis, pentru a se trezi cand ii e lumea mai draga transformata in broasca. Vinovat de acest eveniment este un print, dezmostenit intr-un fel de parinti. El se baga intr-o incurcatura cu un nene ce face voodoo sau ceva in gen, si ajunge sa fie tranformat in broasca, pana cand o printesa il va saruta. Nimereste in schimb la un bal mascat, o saruta pe Tiana, deghizata in printesa, si ajung amandoi in padure, sub lumina lunii.
Acolo ei isi fac prieteni, de mentionat fiind Louis, un aligator foarte amuzant , pasionat de cantatul la trompeta. A fost atat de simpatic Louis...

Cu toate ca e un film de pusti neajunsi la pubertate, mi-a placut si m-am simtit iar ca la 12 ani, cand asteptam sa vina duminica dimineata pentru a ma uita la desene.
Cine spunea ca unele desene animate nu sunt numai pentru copii, nu spunea prostii.

5 mai 2010

Iron Man 2

Am cam uitat eu cum a fost Iron Man - prima pare, iar de revazut chiar n-am avut chef zilele astea. Eram totusi dornica sa-l vad pe Robert D. Jr., asa ca n-am ezitat sa vad vineri continuarea seriei.
Bineinteles ca a fost o alegere buna, iar domnul Robert a urcat cateva locuri in clasamentul celor mai buni actori (clasamentul meu, evident).
Povestea porneste de la dorinta unui nene senator american de a pune mana pe costumul lui Tony Stark (Iron Man),pentru a-l folosi drept arma in arma. Acesta refuza cererea si aduce argumente destul de bune in acest sens.
Cu planul esuat, senatorul apeleaza la serviciile unui om de stiinta mai tampitel. iar acesta la randu-i apeleaza la serviciile unui detinut/geniu nebun.
Nu stiu cum se face dar oricine poate sa treaca peste orice tip de securitatea, toti sunt fizicieni, informaticieni, chimisti si experti in lupte de tot felul - de la box la arte martiale.
Daca la capitolul poveste m-a cam plictisit, replicile lui Stark si efectele speciale au facut tot filmul. Robert e un actor genial ce reuseste sa ma binedispuna intotdeauna. Excelent.
Mai apar in peisaj si Gwyneth Paltrow, Scarlett Johansson, Mickey Rourke si Samuel L. Jackson, in roluri secundare. Rourke a facut un personaj negativ destul de bun, cel putin mie mi-a placut. Citisem pe undeva ca s-a documentat serios pentru rol, prin Rusia. Nu stiu cum se face dar intotdeauna rau-facatorii sunt fie din Rusia, fie din tarile din jurul ei. Sunt chiar asa scarbosi rusii, incat isi tot trimit raufacatori prin State? Trecem peste.
Scarlett e la fel de sexoasa ca de obicei si nu are chiar atat de multe scene pe cat as fi crezut. Reuseste totusi in final sa anihileze destul de multi dusmani, plus ca stie si latina :)) Ma asteptam sa fie ceva intre ea si Stark, insa el ramane la Gwyneth, care parca nu a fost atat de plata ca data trecuta.

Un mare plus a fost coloana sonora ( AC/DC a sunat fantastic).
Clar un film de vazut.

2 mai 2010

Bounty Hunter

Pe Aniston pare sa o prinda rolul de femeie divortata, nevoita sa-si suporte fostul sot, devenit peste noapte vanator de recompense. Si totusi cuplul nu mi s-a parut sa se potriveasca pe ecran, iar Aniston putea sa joace mult mai bine.
Dupa succesul cu serialul Friends ma asteptam sa fie putin mai amuzanta in comediile in care tot joaca. Unde e umorul ei de alta data? Aici mi s-a parut cam chinuita. A fost salvata totusi de tinutele mulate pe un corp lucrat foarte bine. De ce sa nu o spun, fata asta arata mai bine pe zi ce trece.

Evident ca un motiv destul de bun pentru vizionare a fost si Gerald Butler, aparand numai in prosop de baie la un moment dat. Nu stiu daca s-au combinat pe bune, insa cred ca s-ar potrivi mai bine in particular decat pe ecran.
Si totusi personajele secundare parca au fost mult mai amuzante, spre surprinderea mea. Chiar la scenele care nu-i implicau pe cei doi "mari" actori am ras cel mai tare.

AM cam tras de mine sa ma uit pana la final. Dezamagitor. Am asteptat atat de mult filmul si in final s-a dovedit cam de duzina.

30 aprilie 2010

Dear John

Cum la noi filmul nu a ajuns, m-am chinuit destul de mult sa-l vad, iar intr-un final rabdarea mi-a fost rasplatita. E adevarat ca povestea e un cliseu destul de frecvent folosit, insa actorii au facut diferenta. Nu a fost o diferenta foarte mare, dar tot a fost ceva.
Faza cu razboiul m-a epuizat insa, pe motiv ca as fi vrut ceva mai altfel. Clar nu voi citi romanul scris de Nicholas Sparks, pe baza caruia s-a facut filmul.
M-am uitat mai mult pentru Channing Tatum, pentru care facusem o pasiune de pe vremea primului "Step-up". Cert e ca a fost un film mult mai bun fata de alte chestii vazute in ultima vreme ("Bounty Hunter" sau "When in Rome"), desi la capitolul poveste nu m-a prea incantat. Adica oamenii aia au petrecut doua saptamani impreuna, apoi si-au jurat iubire vesnica si sperau ca totul va dura o viata? Hai sa fim seriosi. Nu ramai dezamagit toata viata dupa o iubire de doua saptamani. Asta e si chestia buna a tineretii - la cat de repede te ia valul, la fel de repede iti trece.
Daca ar fi petrecut o vara (gen 2-3 luni, cum a fost in "The Notebook") impreuna as fi inghitit mai bine povestea. Si parca totul s-a derulat mult prea repede, pentru a face loc unui final destul de previzibil.
Faza cu scrisorile mi s-a parut foarte siropoasa in trailer, adica mi-a placut, insa in film scrisorile mi s-au parut cam neinteresante. Nu mi-au trezit nici un sentiment...desi cred ca alta era tinta. M-as fi asteptat totusi ca ea sa reziste mai mult, casatoria cu nenea mai in varsta luandu-ma total prin surprindere.
Introducerea atentatului din 11 septembrie nu mi s-a mai parut deplasata, ca in "Remember Me", reusind sa fie un punct cheie al actiunii. Mi-a parut insa rau de tatal autist lasat in urma, acesta reusind sa-mi inspire mult mai multe sentimente decat povestea celor doi.

L-as recomanda. E bun de viziona in weekend.

22 martie 2010

Leap Year (An Bisect)

Anna planned to propose to her boyfriend on February 29th. This is not her boyfriend.

Mie in general imi plac comediile romantice cu iz irlandez, asa ca am pornit cu dreptul in vizionarea filmului.
A fost o comedie romantica simpla, nepretentioasa, o poveste clasica adaptata unui context destul de necunoscut mie, un fel de aceeasi Marie cu alta palarie.
Scenariul este previzibil, insa jocul actorilor salveaza in mare parte scenele aparent fade.
Povestea filmului porneste de la ideea ca o data la patru ani, pe 29 februarie, numai in Irlanda, femeile isi pot cere si ele in casatorie potentialii miri. Vazand ca prietenul ei nu are de gand sa o ceara in casatorie, Ana, decide sa plece in Irlanda (acolo unde era el pentru o conferinta de cardiologie) si sa-l ceara de sot. Necazurile vin in momentul in care vremea nu tine cu ea si se vede blocata undeva prin imprejurimile Dublinului. Dar nu-i bai pentru ca pe acolo intalneste un tip, cam ursuz ce-i drept, insa cu o inima mare.
Intre ea si Matthew Goode exista chimie evidenta, asa ca din punctul asta de vedere lucrurile au mers destul de bine.
Se cam poate anticipa ce urmeaza sa se intample pe parcursul filmului, insa pe mine nu m-a deranjat. Ce nu mi s-a parut verosimil e renuntarea la o relatie de 5 ani pentru un tip cu care ai petrecut 3 zile. O fi iubirea oarba, dar nici chiar asa.
A fost ok pentru un film de sfarsit de weekend.
p.s.: Dilema in care ma incurc de fiecare data consta in imposibilitatea de a diferentia cele doua actrite: Amy Adams si Isla Fisher. Zici ca sunt gemene separate la nastere. Le confund de fiecare data si trebuie sa dau intai un search pe imdb pentru a-mi da seama care a jucat in ce. E grav. Sunt singura cu problema asta?
Amy Adams a jucat in Julie & Julia si Enchanted, iar cealalta a jucat in Confession of a Shopaholic si Definitely, Maybe.

19 martie 2010

Remember Me

Ideea de a vedea filmul a plecat de la faptul ca nu mai fusesem de mult la Cinemapro si ne era dor de popcornul de acolo si de intimitatea pe care ti-o ofera o sala aproape goala pe la orele pranzului.
Nu aveam cine stie ce asteptari de la film, asa ca n-am plecat prea dezamagita dupa. Am pornit de la ideea ca Robertel ar face bine sa nu boceasca prin film, sau mai rau, sa se sinucida ca fratele sau. Ar fi fost prea lame.

Banuiam ca or sa fie cateva scene de nuditate, nici prea prea, nici foarte foarte, insa au fost destul de ok. Povestea s-a conturat frumos, a fost cat de cat credibila, iar la un moment dat am ajuns sa empatizam cu personajele. Mai mai sa vars o lacrima in coltul ochiului drept in momentul final. Oricum, finalul m-a enervat la culme. Eu si Oana eram gen: "Hai nene, nu se poate....".

Tin sa mentionez ca nu sunt nici fana Twilight (desi am vazut ambele ecranizari), insa mi-a placut cat de cat cum a incercat Robert sa joace. Nu spun ca nu i-a iesit, dar se vede clar ca la unele faze are mult de lucrat. Per total mi-a placut rolul lui. El il joaca pe Tyler, fiul unui om de afaceri destul de potent, frate al unei fetite foarte dragute si al unui tanar mort (suicid).

Ally este tanara ce a trecut prin drama de a vedea moartea propriei mame, intr-o statie de metrou.

Tyler pare exact genul de pusti care nu stie ce vrea de la viata si nu-i prea pasa de trecerea timpului utilizabil. Asta pana sa o cunoasca pe Ally si sa inceapa sa se bucure cate putin de viata. Pana la urma o femeie ajunge sa te schimbe.

Eu rezonez insa mai mult cu personajele secundare, asa ca ma bucur putin mai mult in sinea mea cand vad o constructie destul de frumoasa a macar unui personaj secundar. Aici am avut doua: tatal si sora lui Tyler. Nu ai cum sa nu indragesti personajul ei, ea reprezentand genul de copil pe care orice parinte si l-ar dori - inteligenta si talentata.

Daca e sa o iau cu plusurile si minusurile, cred ca plusurile ar iesi invingatoare. Chiar nu a fost o pierdere totala de timp.

28 februarie 2010

Sfarsit de poll luna ianuarie/februarie, castigator Percy Jackson & the Olympians: The Lightning Thief!!!

Luna asta oamenii au fost mai lenesi si nu au votat prea mult. Castigator cu 2 voturi a fost domnul Percy Jackson cu ai sai olimpieni. E in lista mea de vazut, insa nu ma grabesc cu vizionarea.
Pe locul 2, cu cate un vot, se afla : Dr. Parnassus, Nine, Paranormal Activity si It`s Complicated.

Pe primele trei le-am vazut, iar al treilea e in plan, desi nu stiu daca voi apuca sa-l vad.

Cu 0 voturi au fost: Up in the air, Angora, Cirque du Freak: The Vampire's Assistant, Did you hear about the Morgans?, Case 39, Old Dogs, Pescuit sportiv, Sherlock Holmes, From Paris with love, Wolfman , Valentine`s day, Edges of darkness, Shuntter island si Eu cand vreau sa fluier,fluier.

Din lista de mai sus am vazut - Up in the air, Cirque du freak, Case 39, Sherlock Holmes si Valentine`s Day. Azi sau maine ma voi uita la Old dogs, asa ca a fost un inceput de an prolific.

Voi reveni saptamana asta cu poll nou.

Ponyo on the cliff by the sea

Ponyo este un pestisor auriu (desi clar e rosu) care, fascinata de viata lui Sosuke, vrea sa devina o fetita adevarata. Pentru a realiza acest lucru ea il infrunta pe Fujimoto, tatal sau, un fel de stapan al marii. Totul devine si mai interesant in momentul in care un adevarat tsunami se dezlantuie cu ajutorul lui Ponyo.
Mi-a placut atat de mult incat il recomand cu multa caldura. A fost o reinterpretare atat de frumoasa a unei altfel de sirene, incat m-am indragostit imediat de Ponyo.

Miyazaki este genial, dovedind ca desenele animate japoneze sunt o foarte buna alternativa a desenelor Disney sau Pixar. Recunosc ca nu am mai vazut nici un desen de-al lui, insa acum stiu cu ce se mananca si voi recupera destul de repede.

Howl's Moving Castle e urmatorul pe lista.

21 februarie 2010

The Imaginarium of Doctor Parnassus

Ultimul proiect in care Heath Ledger a apucat sa mai joace. Trebuia sa-l vad.Unde sa mai pun ca pe langa Heath in distributie mai sunt si Johnny Depp, Colin Farrell, Jude Law, Tom Waits sau Christopher Plummer. Din punct de vedere vizual e un film ametitor, o poveste magica, avand ca portal de intrare oglinda fermecata, controlata de imaginatia doctorului.E un basm pentru adulti, vrajitorul fiind diavolul, printesa - fata doctorului, iar fat-frumos - Heath.Dr. Parnassus e un magician batran si betiv ce traieste alaturi de trupa sa ambulanta- piticul Percy, Anton si fiica - Valentina. Se face ca in acel an Valentina implinea 16 ani, moment in care pariul facut de tatal sau cu diavolul expira, iar diavolul trebuia sa-si revendice premiul (pe Valentina).Mi-a placut ca Diavolul/Mr. Nick (Tom Waits) a prelungit jocul printr-un alt pariu, dovedind ca iubeste mai mult jocul decat premiul si mi-a placut si cum a trisat, in fond trebuia sa ne asteptam la asta, avand in vedere cine e. Noul pariu consta in colectarea a 5 suflete, primul care va reusi castigand si fata. Teatrul ambulant trebuie sa convinga oameni/femei sa intre prin oglinda magica, schimbandu-le viata. Heath Ledger nu stim exact daca este personaj pozitiv sau negativ. As tinde sa cred ca este pozitiv, insa finalul ni-l dezvaluie altfel. In interiorul oglinzii ii sunt aratate adevaratele fete, Johnny Depp fiind fata preferata de mine.La cate pareri proaste despre film am auzit am avut o mica tragere sa nu-l vad. Ce prostie as fi facut...Pana la urma ajung la concluzia ca filmele bune nu sunt apreciate cum ar trebui si ca nu e bine sa te lasi influentat de parerea altora.Pe final va recomand cu mult drag filmul, este o poveste ce merita vazuta/citita. Un singur cuvant il poate descrie: FABULOS!!!

20 februarie 2010

Nine

La cate trailere vazusem (vreo 2 cred, da bune) mi-am spus ca nu e cazul sa ratez un film asa promitator. Am convins doua prietene si ne-am mutat la Cityplex pentru vreo 2 ore.
Inceputul ca inceputul, ca nah doar nu o sa ne uimeasca din prima, insa restul de o ora si ceva am crezul ca nu se mai termina.
Pe langa faptul ca melodiile chiar nu sunt cine stie ce, dansurile cam lasa de dorit. Fergie saraca spui ca s-a indopat inainte cu spor, iar Kate are un machiaj mult prea incarcat.
Credeam ca vor fi noua tipe care i-au influentat viata, cand colo dam de sapte - Nicole(muza), Kate (jurnalista), Penelope (amanta), Dench (costumiera), Marion (sotia), Sophia (mama) si Fergie (prostituata).
Daniel Day- Lewis a fost vizionabil, si-a facut rolul si...atat.
Penelope a fost cireasa de pe tort, dar nici nu m-as fi asteptat la mai putin din partea ei.
Marion a fost o aparitie incantatoare si mi-as fi dorit sa fi avut mai multe replici.
Finalul a reusit sa ma surprinda, lasand loc de concluzii ce se bat cap in cap. Sa intelegem ca el nu s-a prins de gafa realizata sau pur si simplu nu a realizat importanta gestului. Poate noi, femeile, suntem prea atente la detalii pe care barbatii nu se sinchisesc sa le observe.
Povestea mi-a placut, insa realizarea nu a fost tocmai pe placul meu.
De recomandat l-as recomanda.

26 ianuarie 2010

Case 39


Uitasem ca am vazut Pandorum :)) Noroc de imdb si cautarea regizorului pentru Case 39. Parca Pandorum nu a fost chiar asa prost.
Noroc de distributie (Renee Zellweger si Bradley Cooper- ahhhh Bradley) pentru ca altfel nu ma uitam.
Lilith este o fata de 10 ani, de a carei existenta parintii vor sa se descotoroseasca. In fata acestui fapt avem doua variante - fie aia sunt nebuni (lucru rar in horror-uri), fie fetita e posedata. Mergem pe a doua varianta.
Afland de planul parintilor, asistenta sociala salveaza fata si o ia in custodie pe o perioada nedeterminata. Mare greseala.
Se pare ca micuta reuseste sa afle temerile oamenilor si cu un simplu telefon le transforma fricile in realitate, asta ducand la moartea respectivilor.
Ma asteptam la mai multe sperieturi, insa la capitolul asta a cam scartait. Bine macar ca l-am vazut de Bradley la bustul gol :)

De ce sa spun ca este bunicel, cand de fapt cam bubuie...


G.I. Joe: The Rise of Cobra

G.I. Joe este o unitate militara infiintata de guvernul american pentru protejarea statului american de diferite amenintitari teroriste.
Duke (Channing Tatum - Step up) si Ripcord (Marlon Wayans) ajung mai mult prin pile in aceasta unitate (Duke o cunoaste pe tipa care a furat focoase incarcate cu nanobiti) si alaturi de ceilalti membri incep lupta pentru recuperarea focoaselor.

Ce m-a incantat pe mine la acest film au fost efectele speciale, impuscaturile, exploziile si restul de metode de killarit.
Mai avem parte si de ceva umor presarat in fazele pline de tensiune (foarte tare faza cu Ripcord in momentul in care cade cu costumul exagerat de scump:)), dar si de indivizi malefici care au fost inainte apartinatori ai celeilalte tabere. Actiunea e bine construita, are continuitate si nu necesita prea multe explicatii (gen - ajungem acolo, recupram valiza si nu punem prea multe intrebari).

Mi-a placut si happy end-ul si chiar sper la o urmare.

25 ianuarie 2010

Sfarsit de poll luna ianuarie: Fame si Avatar castigtori!!!


Multi le-ar vedea pe amandoua, multi le-au vazut ( :-"), multi s-ar multumi cu unul (cred ca Avatar). Asadar si drept urmare castigatorii editiei primei luni din an sunt Avatar si Fame, fiecare cu cate 2 voturi.

Pe locul doi se inghesuie: Vacanta all inclusive, Planeta 51, Cealalta Irina si Alvin cu veveritoii lui.

Cu 0 voturi s-au clasat:
Arthur şi răzbunarea lui Maltazard
Bun venit în Zombieland

Motivat să ucidă
Ponyo on the Cliff. Pacat.


Eu de-abia astept sa vad Ponyo on the Cliff si chiar sper s-l vad undeva in weekend. Zombieland pare de vazut in grup, asa ca la urmatoarea adunare de oameni il voi propune spre vizionare. Am asa un sentment ca va fi amuzant :)

Motivat sa ucida l-am primit recomandare. asa ca ma mai gandesc daca il voi vedea.

Planeta 51 nu ma trage la vazut, iar veveritele nu m-au interesat niciodata.

De restul nu amintesc pentru ca nu mi-au starnit curiozitatea.

23 ianuarie 2010

Fame


Mie imi plac in general genul asta de filme - cu scoli de actorie/muzica/dans. Chiar am vazut de cateva ori Step up 1 si 2. Cu toate astea nu am putut sa ma declar foarte fascinata de filmul Fame.

A fost bunicel, dar parca distributia a lasat de dorit.

Mi-a placut blondina dansatoare, insa pe negresa n-am putut sa o inghit. Mi s-a parut ca prea se screme pentru a juca. Cuplurile au fost ok alese, insa atatea clisee au fost introduse incat nu m-au surprins cu nimic.

Nu o sa ma iau de scenariu pentru ca nu vad rostul. AU fost atatea filme pe tema asta incat un altul in plus ce mai conteaza?

Mi-au placut atitudinile profilor, dar si dorinta studentilor de a deveni faimosi cu orice pret.

In final filmul ramane ceva la care sa te uiti daca te plictisesti prea tare. Nu surprinde cu nimic.

14 ianuarie 2010

Sherlock Holmes


Regie excelenta, scenariu bunicel, vreo 4 actori care si-au facut treaba foarte bine...si totusi a lipsit ceva. Ne-au luat ochii cu efectele speciale si scenele slow-motion, ne-au bagat explicatii plauzibile dar prea la limita, ne-au ametit cu detaliile neobservate la prima vedere, pentru a ne servi o poveste ce aduce mai mult a basm de adormit copiii. Si parca a fost si mult prea lung.

Robertel a fost chiar mai ok decat m-as fi asteptat, insa Judalau mi s-a parut prea cu batul infipt undeva.

De tipa ce sa mai spun? O stiu din prea multe filme si imi place cum joaca, asdar nici un repros.

Si totusi nu am fost chiar atat de incantata de ecranizare. Revin la ideea ca mi-ar fi placut mai mult daca scurtau povestea si nu se lalaiau atat.

Recunosc totusi o chestie - citisem pe undeva ca vor fi scene gay intre Sherlock si Watson, asa ca eram curioasa cum vor introduce asta in film :))