Remember Me

Ideea de a vedea filmul a plecat de la faptul ca nu mai fusesem de mult la Cinemapro si ne era dor de popcornul de acolo si de intimitatea pe care ti-o ofera o sala aproape goala pe la orele pranzului.

Nu aveam cine stie ce asteptari de la film, asa ca n-am plecat prea dezamagita dupa. Am pornit de la ideea ca Robertel ar face bine sa nu boceasca prin film, sau mai rau, sa se sinucida ca fratele sau. Ar fi fost prea lame.

Banuiam ca or sa fie cateva scene de nuditate, nici prea prea, nici foarte foarte, insa au fost destul de ok. Povestea s-a conturat frumos, a fost cat de cat credibila, iar la un moment dat am ajuns sa empatizam cu personajele. Mai mai sa vars o lacrima in coltul ochiului drept in momentul final. Oricum, finalul m-a enervat la culme. Eu si Oana eram gen: "Hai nene, nu se poate....".

Tin sa mentionez ca nu sunt nici fana Twilight (desi am vazut ambele ecranizari), insa mi-a placut cat de cat cum a incercat Robert sa joace. Nu spun ca nu i-a iesit, dar se vede clar ca la unele faze are mult de lucrat. Per total mi-a placut rolul lui. El il joaca pe Tyler, fiul unui om de afaceri destul de potent, frate al unei fetite foarte dragute si al unui tanar mort (suicid).

Ally este tanara ce a trecut prin drama de a vedea moartea propriei mame, intr-o statie de metrou.

Tyler pare exact genul de pusti care nu stie ce vrea de la viata si nu-i prea pasa de trecerea timpului utilizabil. Asta pana sa o cunoasca pe Ally si sa inceapa sa se bucure cate putin de viata. Pana la urma o femeie ajunge sa te schimbe.

Eu rezonez insa mai mult cu personajele secundare, asa ca ma bucur putin mai mult in sinea mea cand vad o constructie destul de frumoasa a macar unui personaj secundar. Aici am avut doua: tatal si sora lui Tyler. Nu ai cum sa nu indragesti personajul ei, ea reprezentand genul de copil pe care orice parinte si l-ar dori - inteligenta si talentata.

Daca e sa o iau cu plusurile si minusurile, cred ca plusurile ar iesi invingatoare. Chiar nu a fost o pierdere totala de timp.