Coraline

L-am vazut in camera mea, acompaniat de o cana cu ciocolata calda. Mi-a placut asa de mult incat l-am mai vazut o data, aseara. Cred ca va deveni traditie ca in aproape fiecare an de ziua mea sa vad o animatie.

Coraline e o fetita descurcareata, cu par albastru (ii admir curajul) si vesta de ploaie galbena. Ea e cam ignorata de parinti asa ca incepe sa exploreze fiecare colt al noii case. Din fereastra in fereastra si din usa in usa ea da peste o ushita. Problema cu usita e ca nu da nicaieri (e zidita). Dar cum noaptea toate lucrurile capata alte sensuri, forme si contururi, asa si usita ei incepe sa se deschida catre o lume de poveste. De cealalta parte a ei se gasesc ceilalti parinti ai lui Coraline, varianta imbunatatita a primilor. Numai pentru ea, parintii din universul paralel ii indeplinesc acesteia 3 dorinte, in ideea de o face sa ramana pentru totdeauna acolo. Astfel Coraline asista la inflorirea gradinii pe care acasa nu are timp sa o ingrijeasca, vecinele de alaturi ii fac o demonstratie de acrobatie, iar vecinul de origine rusa ii dezvaluie mult asteptatul numar cu soareci.

Dar cum totul are un pret, pretul fericirii este uin acest caz o pereche de nasturi in loc de ochi.

Un plus l-a reprezentat grija pentru fiecare detaliu dar si pisica. Cum era sa uitam pisica, doar a avut un rol asa important in poveste. Minusuri nu am gasit pana acum si sper sa nu gasesc nici la a 3-a vizionare.

Cu ce ramanem dupa :

- nicaieri nu-i mai bine ca acasa;

- dorinta de a-l mai vedea o data;

-regretul ca nu l-am vazut 3d.