Time Traveler`s Wife

„Urasc sa fiu acolo unde ea nu este, cind ea nu este. si totusi plec mereu, iar ea nu ma poate urma“

Nu stiu cati dintre voi stiu de existenta romanului scris de Audrey Niffenegger. Cert e ca nici eu nu auzisem pana acum cateva luni, atunci cand am auzit si de ecranizarea respectiva.
Mi-am luat frumos cartea, am inceput sa o citesc, dupa care m-a lovit un sentiment de indoiala...daca filmul este adaptarea perfecta a cartii, atunci voi sti cum se termina si nu va exista elementul surprizei. Am inchis asadar cartea la jumatate si m-am pus pe asteptat. Si am asteptat fix doua luni pana nu am mai putut rabda si mi-am curmat asteptarea.
Aseara m-am inarmat cu un pachet de servetele, am dat play si m-am pus pe urmarit.
Actiunea romanului e urmarita in mare, cuprinzand mai toate intamplarile despre care citisem, desi citind cartea iti faci o idee mult mai buna asupra trairilor personajelor principale, dar si secundare. Au omis cateva intamplari pe care sincer as fi dorit sa le vad - cand Henry il bate pe tipul care a molestat-o pe Claire sau scenele cu Henry cel mic si Henry calatorul (cele cu muzeul). Prespun ca pentru asta e buna cartea. Cred ca dupa ce mai vad o data filmul voi termina s romanul...in sfarsit. Mi-ar fi placut un film de 3 ore.
Distributia a fost pe masura, Rachel McAdams fiind o Claire veritabila, iar Bana a jucat destul de bine. As fi optat pentru un actor mai tinerel (totusi ei se intalnesc pe la 20 si ceva de ani iar Bana arata de peste 30 in toate scenele) dar poate intr-o alta versiune.
Mi l-as fi imaginat altfel pe Gomez, avand in vedere numele si nationalitatea. Ron Livingston apare cam rarut dar avand in vedere numarul aparitiilor nu ma plang de prestatia lui, a fost ok.
Povestea filmului se invarte in jurul cuplului Claire-Henry, a caror dragoste incearca sa invinga timpul. Henry a cunoscut-o pe Clare cand ea avea sase ani, iar el avea treizeci si sase. S-au casatorit cind ea avea douazeci si trei, iar el avea treizeci si unu.
Problema lui Henry are un nume - cronoafectiune: periodic se trezeste aruncat in viitorul sau in trecutul sau si nu poate lua nimic cu el. In tot acest timp cate e plecat Claire trebuie sa se descurce singura.
Relaţia dintre cei doi pare sa sfideze timpul, ambii fiind convinsi ca sunt suflete pereche.
Filmul este o poveste frumoasa dar si trista ce merita vazuta. Scena din final are o incarcatura emotionala atat de mare incat nu ai cum sa ramai indiferent.
Ahhh...ador filmele romantice. Cred ca aceasta placere e scrisa in codul genetic al fiecarei femei.