Soul Kitchen

Daca la Killers am avut foarte multe de comentat, in cazul acestui film lucrurile stau fix invers.
Trebuie sa precizez inca de la inceput sa nu-mi amintesc sa fi vazut pana acum un film german facut de un turc. Dar nici n-am vazut cine stie ce filme germane, asa ca pentru mine e o premiera.

Zinos Kazantsakis este patronul unei taverne, Soul Kitchen, a carui viata incepe sa se complice odata cu plecarea iubitei in China. Din acel moment incep necazurile- se alege cu o discopatie pe care nu o poate trata in lipsa unei asigurari de sanatate, frate`su ii cere sa-l angajeze de fatada pentru a putea petrece mai mult timp in afara inchisorii, un fost coleg incearca sa-i strice afacerile, iar noul bucatar sef refuza sa prepare orice fel de mancare.
Cu fratele reuseste sa rezolve situatia, insa la capitolul dureri de spate trece prin niste situatii pe cat de amuzante, pe atat de dureroase.
In ce-l priveste pe noul bucatar, Zinos a incercat sa-i faca pe plac, desi iesirile isterice ale acestuia au speriat initial clientii.
Si asa bodega, cam jegoasa daca ma intrebati, a devenit un local cu iz de discoteca in care se puteau servi mancaruri pretentioase.
Dar asta nu e tot. La un moment dat noul bucatar q scapat o cantitate considerabila dintr-un ingredient afrodisiac, declansand o adevarata orgie.
Povestea e mult mai complicata, dar prefer sa va las pe voi sa o descoperiti.
Soul kitchen este o comedie savuroasa, o adevarata hrana pentru suflet. Recomand.

Killers

In general nu sunt extrem de pretentioasa la comediile romantice, insa cateodata ajung la un stadiu in care vesnicele clisee incep sa bata rau la ochi. Ashton Kutcher si Katherine Heigl fac un cuplu dragut si atat. Nu mi s-a parut sa existe cine stie ce chimie intre ei si in plus au mai jucat si prost.
Inceputul a fost treaca-mearga, nimic special, doua-trei faze amuzante, un el la bustul gol, o ea bulversata si o intalnire romantica incheiata in camera ei de hotel, bineinteles cu o ea adormind in urma cantitatii de alcool consumat. Aiurea.
Adica tipa reuseste sa agate un individ foarte "bun", atent, amuzant si destul de atras de ea, iar ea ce face? Adoarme tocmai cand incepeau sa se incinga spiritele. Trist...
Nu m-a incantat in mod deosebit nici actiunea bagata in exces, iar scenariul mi s-a parut pur si simplu idiot.
Chiar imi pare rau ca am dat bani pe bilet. Bine macar ca nu a durat foarte mult pentru ca atunci nu stiu cum as fi stat cu nervii.
Nu recomand, de vizionat numai daca va plictisiti foarte tare, acasa, sau daca vreti sa va holbati putin la Ashton ori la sanii lui Heigl (apare de vreo doua ori cu sutienul la vedere; bust impresionant, n-am ce zice).

Sfarsit de poll luna iunie, castigator - Sex and the city 2

Evident ca marele eveniment al lunii iulie l-a reprezentat lansarea SATC2. Evident ca si eu am fost imediat sa-l vad, nu de alta dar chiar am sperat la o continuare buna. Din pacate nu a fost cazul.
Din punctul meu de vedere cel mai bun film al lunii a fost Soul Kitchen pe care l-am vazut luna asta. Dar despre el intr-o postare separata.

Pe locul 2 cu cate un vor s-au clasat Dark Country si The A -team, ultimul fiind chiar in plan de vizionare.

Cu ciuciu voturi au fost: Nanny McPhee2, Soul kitchen, The back-up plan si Toy story 3.

The Back-ul plan a fost vizionat aproximativ recent si nu pot sa spun ca e chiar asa prost cum credeam. A fost chiar o comedie acceptabila, iar protagonistii au reusit sa creeze un cuplu destul de dragut.

Inception

Inception se anunta un film foarte curajos, dar nu a reusit sa-si atinga adevaratul potential. As fi vrut o mai buna dezvoltare a ideii principale, poate si putin umor, replici ceva mai inteligente.

Mi-ar fi placut sa prezinte cele trei niveluri de vis mai suprarealist, sa ne rapeasca pret de cateva minute intr-un univers la care n-am apucat sa visam inca. Poate o lume in alb si negru, o amintire aparuta din senin, un vis diform, o explozie de culori...mai multa imaginatie.

E adevarat ca are multa actiune si efecte speciale spectaculoase (mi-a placut la nebunie atunci cand nou arhitecta a indoit lumea visului), asa ca astea au mai compensat.
Au fost totusi cateva scapari, ori nu le-am inteles eu bine. Se presupunea ca cele 10 ore pe avion ar fi echivalat cu 10 ani in visul de nivel trei. Mie una ultimul vis mi s-a parut cel mai scurt.

De ce atunci cand si-a dat seama ca e intr-un vis, Dom a ales sa-i implanteze sotiei o idee in loc sa o omoare direct?

Marion Cotillard mi s-a parut adorabila, dar e una dintre actritele mele preferate, deci sunt destul de subiectiva. Mi-a placut in special povestea de dragoste dintre protagonisti si modul de a o expune, prin franturi care construiesc in final o viata de om.

E de vazut, asa ca fuga la cinematograf.