Bruno

Borat n-am vazut, pe Ali G sau cum naiba se scrie, l-am ratat...asa ca am zis : Hai sa vedem Bruno. Ma asteptam la un film foarte prost, da foarte prost, cu glume rasuflate, nuditate frontala, scene socante si tot asa. De ce m-am uitat la el? Pur si simplu ma plictiseam grav si eram curioasa de rezultatul final.

Premisa de la care s-a plecat pe cat de rasuflata ar parea, a fost totusi destul de bine gandita. Ce trebuie sa faci pentru a deveni celebru? Infiezi un copil de culoare ( vezi mai nou Loredana Groaza), te implici intr-un scandal sexual - desi mai misto ar fi fost sa aleaga un fotbalist...aia e mai prosti( vezi aproape toate tinerele asistente de televiziune de pe la noi); iti faci emisiune (mai stim si pe la noi pipitze cu emisiune), apari in prezentari de moda, s.a.m.d.

Glumele nu au fost chiar asa proaste, cea mai buna fiind scena cu talk-show-ul si reactia spectatorilor indignati de situatie.

Bruno e un soft porn comercial, pentru cei nu prea pudici de fel, cu avertizarea ca daca aveti fobie de penisuri incercati sa evitati sala de cinema.
Multi vor spune ca e un film pentru prosti, facut de niste prosti, una din cele mai mari porcarii de pe pamant. Da, se pare ca si ei e prosti din moment ce l-au vazut.

Mie nu mi s-a parut exagerat de prost, desi la final nu ramai cu nimic din el. Se prezinta o realitate fara perdea, ridiculizata la extrem, tinzad sa cada in absurd.

La un moment dat chiar ma intrebam daca ar fi posibil sa existe oameni ca Bruno...si mi-am raspuns singura: DA.

Nu va sfatuiesc sa-l vedeti daca sunteti homofobi.